MANASTIREA JERCALAI

Am decis să fac prima vizită la Mănăstirea Jercălăi, eram curios să văd bisericuţa veche de peste 200 de ani. Am simţit acest sentiment de pietate şi la alte locaşuri de cult pe care le-am vizitat, dar aici, încă de la intrare, te cuprinde un sentiment de tihnă care nu te părăseşte pe parcursul pelerinajului. Nimic din jurul tău nu-ţi distrage sentimentul de linişte.

În mijlocul unui adevărat parc se găseşte mica biserică din lemn. Când te gândeşti că a scăpat de incendii, de strămutări şi de aversiunea comuniştilor ai senzaţia că ai de-a face cu o adevărată minune.Biserica Jercălăi a fost construită în 1731 în satul Luieriu, lângă Reghin, în judeţul Mureş,  şi timp de două secole a fost locaşul de cult al credincioşilor ortodocşi de aici.

A fost foarte aproape de o incendiere, iar anii şi-au spus şi ei cuvântul. În 1929, comunitatea din Lueriu a decis să construiască în sat o biserică din zid, iar bisericuţa din lemn a fost dăruită Reginei Maria care a fost extrem de ataşată de ea. A strămutat-o în cetatea Branului, pentru a o avea aproape, dar odată cu venirea comuniştilor, biserica a avut din nou de suferit.
Pe lângă degradarea de care timpul nu iartă, edificiul a fost supus la adevărate ultraje. Comuniştii i-au zidit uşa de la intrare şi se pregăteau să folosească lemnul drept combustibil, să îl bage pe foc fără nicio remuşcare.
A fost descoperită de Patriarhul Justinian Marina şi cu ajutorul Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist, în 1956, în plină perioadă comunistă, biserica a fost demontată de la Bran, transportată şi reasamblată la Cricov, la ieşirea din Urlaţi.
“Bisericuţa călătoare” a fost de atunci un loc drag al Patriarhului, care venea des aici pentru a-şi linişti sufletul şi care a reuşit în vremuri grele să ducă la bun sfârşit lucrările de consolidare necesare conservării acestui locaş.
Este o biserică din lemn, cu temelie din piatră brută, mică – încap probabil în ea 30-40 de persoane. Poate că tocmai de aceea simţi aici, mai mult decât în orice alt loc, profunzimea relaţiei cu divinitatea.
Pridvorul şi turla ascuţită, care amintesc de bisericile maramureşene, sunt rar întâlnite în zona Munteniei. Este o construcţie simplă, fără zorzoane sau ornamente inutile, care îţi dă senzaţia că a fost construită dintr-un singur trunchi de copac.
Picturile din biserică au fost conservate şi restaurate şi poţi simţi şi astăzi respectul cu care, acum mai bine de 230 de ani, un pictor anonim a înfăţişat întruchipările credinţei.M-a uimit apoi grija pe care Părintele Cleopa o are faţă de acest loc şi de oamenii care îi trec pragul. M-am simţit ocrotit şi am avut profunda impresie că locul acesta îmi va face mult bine, mult timp de acum încolo.
Singurul meu regret este că nu am aparatul de fotografiat la mine. Sunt sigur că asemenea mie, un profesionist al imaginii ar fi încântat să-şi fixeze obiectivul în acest loc. Sunt multe de spus despre Mănăstirea Jercălăi, dar mai ales multe de simţit, aşadar, dragă călătorule, vino să le trăieşti şi tu.